miercuri, 18 ianuarie 2012

Eu nu, mulţumesc. - articol publicat pe Hotnews, scris de un simplu cititor


Eu nu, mulţumesc.

de Rodica Ardelean HotNews.ro
Marţi, 17 ianuarie 2012, 20:35 Actualitate | Opinii


"Eu nu sunt reprezentată de cei care sunt acum în stradă.
Nici de cei violenti, nici de cei paşnici, nici de revoltaţii de profesie, nici de pensionarii obosiţi, nici de curajoşii indignaţi nevoie-mare. Să nu îndrăznească cineva să afirme că ceea ce se întâmplă acum pe străzi este imaginea întregii Românii.

Analişti foarte deştepti vorbeau ieri pe toate canalele de televiziune în numele meu. Eu nu am delegat pe nimeni să-mi strige nemulţumirea în piaţă, deşi îmi pasă şi mie dureros de mult de această ţară.

Eu nu am experienţa acestui mod de acţiune, eu nu am cultura violenţei, eu nu am timpul si energia necesare pentru a protesta în stradă. Eu încerc zi de zi, 8 sau 10 ore să imi fac cât mai bine munca pentru care sunt profesional pregatită, eu imi educ copii in virtutea valorilor în care cred, ca şi cum am trăi într-o lume a meritocraţiei, ca şi cum educaţia încă mai contează, eu încerc să ofer şi să cer corectitudine prin fiecare gest social.

Încerc sa-mi iau bilet de câte ori urc în tramvai, să nu arunc mizeria pe jos, să nu dau şpagă, să separ gunoiul menajer în pungi, să iau bonul fiscal de la spălătoria din colţ, să fiu ambasadorul îndârjit al ţării mele de câte ori am prilejul să fiu în străinatate sau să invit în casa mea străini. E puţin? Poate. “Mai înainte de a te intreba ce poate face tara pentru tine, intreba-te ce faci tu pentru tara ” spunea J.

F Kennedy. Ce-ar fi să ne uităm fiecare în ograda proprie, măcar un pic, poate vom întelege de ce nimic nu mai funcţionează cum trebuie. Si să începem cu munca. Dacă eu respect statul plătindu-mi toate impozitele la timp aş avea pretentia, modesta, să fiu la rând-mi respectată. E mult?

Eu nu sunt mai puţin dezamagită politic decât marea mulţime onestă a nemulţumiţilor zilei, însa eu nu cred ca aceasta e soluţia.

Eu nu cred că doborând şi desfiinţând în acest mod instituţii sau oameni, ceea ce am pune în loc, pe un asemenea teren mistuit de violenţă, va creşte sănătos.

Eu nu cred ca venind direct din stradă, poţi fi expert în toate. Dacă zi de zi, de ani încoace auzi vorbindu-se de inflaţie, de buget şi de asigurări sociale, dacă trăieşti pe propria-ţi piele toate privaţiunile şi frustrările decurgând din acestea, asta nu înseamnă că le şi înţelegi, asta nu te transformă automat într-un expert financiar, într-un fin sociolog, într-un analist macro-economic şi mai ales nu înseamnă că ai soluţiile.

Respectul pentru adevaraţii profesionişti şi aprecierea lucrului bine făcut de fiecare la locul săi, îmi pare că sunt estompate acum de atracţia nefastă faţă de sclipici şi zornăieli de vedete ori aşa-zis-politicieni.

Eu nu vreau ca la următoarele alegeri, când vor fi ele, comasate sau nu, anticipate sau nu, să fiu nevoită să aleg între PDL si USL. Eu vreau o alternativă. Am votat şi voi vota de fiecare dată şi îmi asum alegerea facută.

Ma informez şi încerc să gândesc în afara magiei televizorului.

Eu nu doresc ca prin forţa maselor revoltate să se obţina ceva, orice. Politicienii de duzină care clamează acum schimbări radicale profitând de presiunea unor mase de oameni, poate oneste sau poate dubioase, dar cu siguranţă înfierbintate de televiziuni sau de momentul pseudo-eroic, ar trebui să se gândească de două ori.

Cât de mare trebuie sa fie „gălăgia” ca să cadă un guvern? Dar un preşedinte? 1000 de oameni ajung? Sau poate 10000? Câte oraşe ar trebui să se agite? 7 ajung ? Şi câte zile ? Vreo 4-5, cam aşa? Nu ar trebui sa uite, curajosii din opoziţia patetică de azi, că astfel s-ar crea un precedent, că aceeasi măsură li s-ar aplica şi lor şi oricui dacă ar ajunge la putere. Cu aceeaşi măsură ar putea fi judecaţi mâine: furia mulţimii, fără argumente, fără obiective, amorfă şi încărcată de ură difuză.

O petiţie dacă aş face şi aş strânge o mie de semnături, pentru a cere ceva, nu atât de radical precum schimbarea guvernului, ar trece neobservată, nu-i aşa? Un telefon, un email, o scrisoare sau o mie de scrisori adresate parlamentarului pe care l-am votat nu ar avea nici un efect, nu-i aşa? O cerere decentă, o simpatie declarată faţa de o personalitate controversată, o obiecţiune la un proiect legislativ nu ar provoca nici cea mai mică tresărire

politică dacă ar fi adresată în mod civilizat, chiar de acelaşi număr de oameni care sunt acum în stradă. Eu nu vreau să cred că aceasta este calea. Hai să mai sperăm!

Eu nu doresc un alt sistem politic, dictatura am încercat-o, deocamdată democraţia (liberală dacă se poate) îmi este suficientă. Oricât de hulit ar fi parlamentul (datorită celor care îl populează de douăzeci de ani încoace) sau part

idele politice în totalitatea lor, fără acestea nu ştiu să poată funcţiona cât de cât o firavă democraţie. Mecanismele si pârghile de control însa, da, ar trebui schimbate radical.

Eu nu cred în sistemul acela în care de câte ori mă nemulţumeşte ceva, îmi iau cojocul în spinare, o pancartă, o bâtă, o piatră ceva şi ies în piaţa mare sau blochez un drum public să îmi strig revolta sau indignarea. Eu ştiu să citesc şi să scriu, mai şi gandesc, eu vreau să-mi aleg oamenii politici care să mă reprezinte, iar dacă nu o vor face, vreau sa le pot cere socoteală! Vreau să am pârghiile necesare pentru a le cere socoteală.

Am învăţat să citim şi să scriem, am învătat să conducem un automobil, am învăţat să folosim calculatorul, să căutam orice pe Internet, e oare atât de greu să învăţăm să ne exprimăm idealurile, convingerile sau păsurile altfel decât prin răcnete? Sau altfel nu vom fi auziţi?


Eu vreau să-mi exprim opţiunile politice într-un sistem democratic funcţional, prin vot. Eu vreau să am alternative în alegerea celui care mă va reprezenta, eu vreau sa mă pot informa cinstit despre acela, eu vreau să am pârghiile necesare pentru a-l sancţiona dacă m-a minţit.

Iar în rest, aş vrea să nici nu ştiu numele premierului, să pot să îl uit, să nici nu mă intereseze… cândva, într-o ţară normală, în catre toate mecanismele funcţionează, în care uriaşa roată a economiei se învârte de la sine, produce şi consumă, în care justiţia judecă drept şi orb, în care profesorii te învaţă, doctorii te vindecă, poliţistii te apară, funcţionarii te îndrumă iar statul se preocupa doar de infrastructură şi de acei câţiva care au cu adevărat nevoie de asistenţa sa.

Eu nu sunt reprezentată de cei care strigă în piaţă acum.
Nu, mulţumesc."

Nici eu, multumesc!

marți, 22 februarie 2011

Jocuri de cuvinte

Avem pesedei, avem penalei. Il avem pe Poanta al lui Nastase/patru case si pe Antenescu al lui Felix - motanelul basinos, avem USLasi si vadimasi si toata fauna de securisti si activisti din perioada comunista, minte ce ne mai trebuie!

Apropo, stiati ca romania e tara cu cel mai mare biiiip pe cap de locuitor?

luni, 31 ianuarie 2011

Cine sunt descrieieratii care vor anularea actului de justitie?

Un comentariu foarte reusit al unui cititor de pe blogul lui Cristian Preda face o analiza corecta si amara a mintilor imbolnavite de ura cu care judeca faptele postacii agendei rosii pesedenelista.

Am citit comentariile pertinente, echilibrate și în conformitate cu adevărul, constatat și nu confecționat, postate de oameni inteligenți și responsabili….le-am comparat cu suita de lozinci ,,anti”, parcă trase la indigo, care constituie osatura scriiturilor adversarilor programatici ai democrației de tip occidental. Niciodată argumentate sau probate.
Oricât mă străduiesc să găsesc elemente (fie ele și infinitezimale) de bună credință și respect pentru veridic în ceea ce ei tastează, credeți-mă că ele, din păcate, nu există. Poate că sunt subiectiv sau eu nu le înțeleg ,,subtilitățile” minții….dar sincer, nu cred asta.
Prin urmare, accentuez, existăm NOI (din păcate pentru VOI), cei care credem în valori și percepem , din PURĂ COINCIDENȚĂ, actuala putere , drept vector de reformă (cu toate imperfecțiunile ei) și existați VOI, cei care aveți un singur scop: DEMOLAREA ! Comportament, de altfel, mulat perfect pe atitudinea politicianistă și antidemocratică a cuplului de lideri dezaxați, de fapt bolnavi de-a binelea, certați cu legea, educația și bunul simț nativ. Cine sunt aceștia ? Priviți-i în toată ,,splendoarea” lor animalică pe televiziunile antinaționale…eu nu pot să o fac, pentru că nu vrea să legitimez aceste oficine de ,,presă”.
Urletele lor disperate sunt reminiscențe moștenite/preluate ale mentalității de tip totalitar a celor care prețuiesc sforăriile, instigarea și dezordinea, în detrimentul muncii cinstite și construcției de proiecte.
Acesta este motivul pentru care , ceea ce reprezentați VOI, este neviabil: nu aveți nici cea mai mică idee despre ce înseamnă efortul de concepție, consensul, sacrificiul, compromisul,demnitatea și respectul valorilor naționale.

joi, 27 ianuarie 2011

Turnatorii nostri sunt mai buni decat ai vostri

File despre mizeria sentimentului romanesc al fiintei
Fapte scrise:
Delatiunea nr. 1 Radu Greceanu: „Cu privire la conferenţiarul M., care predă filosofia şi ţine seminarii la studenţii din anul I...propagă idei care nu ţin de specificul obiectului de predare şi care sunt cu totul în afara moralei şi a eticii comuniste. Sub o aparenţă inofensivă, conferenţiarul M. vorbeşte despre mizeria care mai există în ţară («Nici nu vă închipuiţi câtă mizerie mai există la noi!»), dând exemple din satele din Munţii Apuseni unde a fost pentru a face o anchetă" - frumos, cu citate ca la carte.

Delatiunea nr. 2. "El spune că în ţară se face mult şi prost, având grijă să completeze apoi imediat că aceasta e o stare de moment şi că nu mai e foarte mult de construit. Conferenţiarul M. spune că oamenii nu-şi pot cumpăra mobila de care au nevoie, nu pot cumpăra un tablou bun etc. Face calcule în privinţa timpului pierdut la autobuze şi pune totul pe seama proastei organizări, declarând că de vină este primarul municipiului", scria „Radu Greceanu"

Delatiunea nr. 3 „Mereu ironic şi infatuat, astfel că la seminarul cu tema «Ludwing Fenerbach şi sfârşitul filosofiei clasice germane», conferenţiarul a vorbit singur două ore despre mizeria din Apuseni, studenţii aşteptând seminarul viitor pentru dezbaterea temei respective. De multe ori la cursuri, conferenţiarul M. spune că el de aceea vorbeşte fiindcă e plătit, că pot studenţii să nu vină la cursuri (dar să fie trecuţi absenţi), fiindcă el la fel vorbeşte şi în faţa unui student, şi în faţa a 50 de studenţi", a continuat delaţiunile „Radu Greceanu"

Rezultate:
1. securiştii au făcut o informare către partid şi s-a propus „copia notei se va exploata DUI (n.r. - dosar de urmărire informativă) ce se va deschide asupra lui M.O.".
2. În anul 1978, după absolvirea facultăţii, Radu Greceanu a fost repartizat ca profesor de limba şi literatura română la o şcoală generală din Bucureşti.

Fapte 2:
IT Morar, mare luptator anticomunist, vehement impotriva turnatorilor (cand nu sunt prietenii lui), poet de renume mondial si iubitor de ambasade frantuzesti si calatorii in zone cu cianuri:
Scuza nr. 1: „Ceea ce a făcut el, după terminarea facultăţii, umorul, şopârlele - vezi „Planeta Mediocrilor", „O sută de ani de zile la Porţile Orientului" - mi se par acum un fel de luptă şi sunt scrise cu foarte mult curaj pentru acea perioadă" - halal lupta, din aceeasi serie cu rezistenta prin cultura. Pai, cu lupte din astea nu e de mirare ca numai cand ne-a ajuns foamea in gat am facut si noi o pseudorevolta.

Scuza nr. 2: „Şi faptul că Groşan a refuzat să colaboreze, după absolvirea facultăţii, îl iau ca pe un bun. A avut «Drumul Damascului» şi s-a întors după aceea" - aha, dar si-a cerut vreodata scuze, macar fata de profesorul acela, macar acum in ultimul ceas?

Scuza nr. 3: Dupa parerea mea, este mai greu sa refuzi sa mai colaborezi, decat sa refuzi din start colaborarea. Este un act de demnitate in ultima instanta" - colaborare urmata de delatiuni rusinoase. Ziceti-mi si mie, ca poate m-am prostit, unde e demnitatea in cazul asta?. Si unde mai e demnitatea lui morar?

Scuza nr. 4 (o reproduc din minte): Greuceanu asta, a fost amenintat sa semneze, altfel il dadeau afara din facultate, era tanar si speriat. De acord, domnule t morar, dar cum se explica faptul ca avem un exemplu de delatiune atat de urat? Nu cumva asta ii scuza pe toti turnatorii si securistii?

Rezultate:
Si atunci, nu mai avem dreptul sa ne batem cu pumnul in piept pentru punctul 8 de la timisoara. Si iliescu e baiat frumos si cinstit, si voiculescu si multi altii. Uite, de asta sunt eu suparat, ca suntem ce suntem, o natie de duplicitari si turnatori care au invatat sa zica una si sa faca alta. Trebuia sa taci daca altceva mai bun n-ai de zis, poetule morar!
Ura si la gara, anticomunismul se amana!

*Radu greceanu e scriitorul Ioan Grosan (prieten cu morar, jurnalist la catavencu - n-a spus nimanui ca a turnat). Acesta nu vrea sa-si recunoasca delatiunea, chiar daca recunoaste ca a colaborat cu secu. http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Scriitorul_Ioan_Grosan-file_de_Securitate_0_415159143.html

duminică, 24 ianuarie 2010

Pentru Vasile Dancu


Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Gianni ...escu, si mai cum?


De cateva zile ma puteti gasiti si aici .